ARLECHÍN, (1) arlechini, s. m., (2, 3) arlechine, s. n. 1. S. m. Personaj comic din vechile farse (populare) italiene. 2. S. n. Culisă așezată în spatele fiecăruia dintre pereții laterali ai unei scene, pentru a permite micșorarea lățimii acesteia; fiecare dintre extremitățile laterale, din față, ale unei scene. 3. S. n. Fiecare dintre reflectoarele din fața scenei. – Din fr. arlequin, it. arlecchino.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARLECHÍN s.m. Personaj comic din vechile comedii populare italiene, care purta mască și un costum pestriț. V. bufon. [< it. arlecchino < v.fr. Hellequin – personaj mitic demonic].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARLECHÍN s.n. Panoul lateral și draperia care limitează deschiderea scenei. ♦ Fiecare dintre reflectoarele laterale din fața scenei. [Pl. -ne, -nuri. / < it. arlecchino].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARLECHÍN I. s. m. personaj comic din vechile comedii populare italiene, care purta mască și un costum pestriț. II. s. n. 1. panou lateral și draperie care încadrează deschiderea scenei. 2. fiecare dintre reflectoarele laterale din fața scenei. (< it. arlecchino, fr. arlequin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ARLECHÍN2, arlechini, s. m. Personaj comic din farsele populare italiene. – Fr. arlequin (it. arlecchino).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARLECHÍN1, arlechine, s. n. 1. Culisă așezată în spatele fiecăruia dintre pereții laterali ai unei scene, pentru a permite micșorarea lățimii acesteia. 2. Fiecare dintre reflectoarele laterale din fața scenei. – Fr. arlequin.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
arlechín (-ni), s. m. – 1. Personaj comic, măscărici, bufon. – 2. Fiecare din cele două coloane laterale care formează deschiderea unei scene, culisă. Fr. arlequin. – Der. arlechinadă, s. f. din fr.; arlechinat, adj. (pestriț).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
arlechín (personaj) s. m., pl. arlechíni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
arlechín (culisă, reflector) s. n., pl. arlechíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
arlechín m. (fr. arlequin, d. it. arlecchíno [vfr. Hellequin, numele unuĭ d**c din poveștile evuluĭ mediŭ], d. germ. erlkönig, traducere greșită a dan. ellekonge, regele spiritelor numite elfi, introdus de Herder în lit. germ. Goethe are o vestită baladă cu titlu de Erlkönig). Bufon cu îmbrăcăminte multicoloră luat din vechea comedie italiană. Fig. Om care-și tot schimbă părerile.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ARLECHÍN1 ~i m. Personaj comic din vechea comedie italiană. /<fr. arlequin, it. arlecchino
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ARLECHÍN2 ~e n. Fiecare dintre extremitățile laterale, din față, ale unei scene. /<fr. arlequin, it. arlecchino
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink