ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. – Din fr. armement, lat. armamentum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARMAMÉNT s.n. 1. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă ale unei unități militare, ale unei țări etc. 2. Echipajul, proviziile și combustibilul necesar pe o navă. [Pl. -te. / < fr. armement, cf. lat. armamentum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARMAMÉNT s. n. 1. totalitatea mijloacelor tehnice de luptă din dotarea unei unități militare, a unei nave, țări etc. 2. tot ce există la bordul unei nave gata de plecare. (< fr. armement, lat. armamentum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. – Fr. armement (lat. lit. armamentum).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARMAMÉNT s. (MIL.) (pop.) muniție. (~ de luptă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
armamént s. n., pl. armaménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
armamént n., pl. e (fr. armement; lat. armamentum, pl. -a). Înarmare, prepare de războĭ. Armele unuĭ soldat orĭ uneĭ armate: armament modern. Echipamentu uneĭ corăbiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ARMAMÉNT ~e n. Totalitate a mijloacelor de luptă ale unei unități militare, ale unei țări etc.; arme. /<fr. armament, lat. armamentum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink