ARMISTÍȚIU, armistiții, s. n. Suspendare temporară a acțiunilor militare în urma unui acord încheiat între părțile beligerante. – Din fr. armistice.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARMISTÍȚIU s.n. Încetare temporară a ostilităților prin înțelegerea părților în luptă. [Pron. -țiu, pl. -ii. / cf. fr. armistice < lat. armistitium < arma – armă, statio – oprire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARMISTÍȚIU s. n. suspendare temporară a ostilităților. (< lat. armistitium, fr. armistice)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ARMISTÍȚIU, armistiții, s. n. Suspendare temporară a acțiunilor militare, prin înțelegerea părților beligerante. [Var.: (înv.) armistíție s. f.] – După fr. armistice.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
armistíțiu s. n. [-țiu pron -țiu] pl. armistíții, art. armistíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
armistíțiŭ n. (din arme și -stițiŭ ca' n interstițiŭ și solstițiŭ; fr. armistice). Pace provizorie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ARMISTÍȚIU ~i n. Înțelegere dintre părțile beligerante de a înceta temporar operațiile militare. A încheia un ~. [Sil. -țiu] /<lat. armisititium, fr. armistice
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink