ARMONÍST, -Ă, armoniști, -ste, s. m. și f. (Rar) 1. Persoană specializată în teoria armoniei1. 2. Persoană care cântă din armonică. – Din fr. harmoniste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARMONÍST, -Ă s.m. și f. 1. Specialist în știința armoniei. 2. Cântăreț din armonică. [Cf. germ. Harmonist, fr. harmoniste, it. armonista].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARMONÍST, -Ă s. m. f. 1. specialist în știința armoniei. 2. cântăreț din armonică (1). (< fr. harmoniste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ARMONÍST, -Ă, armoniști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care cunoaște armonia1 (2). 2. Persoană care cântă din armonică. – Fr. harmoniste.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
armoníst s. m., pl. armoníști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
armoníst, -ă s. (d. armonie; fr. harmoniste). Care știe legile armoniiĭ. Cîntăreț din armonică.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ARMONÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care cântă la armonică. /<fr. harmoniste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
armonístă s. f., pl. armoníste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink