ARMONOGRÁF, armonografe, s. n. Aparat mecanic cu ajutorul căruia se pot obține serii de curbe cu aspect grafic plăcut, armonios, inedit. [Scris și: harmonograf] – Din fr. harmonographe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARMONOGRÁF s. n. aparat mecanic cu care se pot obține serii de curbe cu aspect grafic plăcut, armonios. (< fr. harmonographe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
armonográf s. n., pl. armonografe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink