ARNÍCĂ s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARNÍCĂ, arnici, s. f. Plantă erbacee medicinală, cu flori galbene-portocalii și fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a | Permalink
ÁRNICĂ f. Plantă erbacee cu flori galbene-portocalii și cu fructe negricioase achene, cu întrebuințări medicinale. /
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ARNÍCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-portocalii și fructe negricioase (Arnica montana). – Lat. lit. arnica.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARNÍCĂ s. (BOT.; Arnica montana) podbal-de-munte, (reg.) carul-pădurilor, carul-zânelor, țâța-oii, (prin Transilv.) roit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
árnícă (-ci), s. f. – Plantă (Arnica montana). Nume științific, răspîndit de farmaciști. Sec. XIX.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
árnică s. f., g.-d. art. árnicii; pl. árnici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
árnică f., pl. ĭ (mlat. arnica, d. lat. ptármica, care vine d. vgr. ptarmiké, [plantă] care te face să strănuțĭ). O plantă din familia compuselor cu proprietățĭ stimulante, febrifuge, tonice și vulnerare (árnica montána). – Pop. podbeal de munte.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink