Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ARNĂÚT, arnăuți, s. m. 1. Soldat mercenar (de origine albaneză) angajat în garda domnească din țările române; p. ext servitor înarmat, angajat de boieri mai ales pentru paza personală. 2. Specie de grâu de primăvară cu bobul mare și lunguieț, de culoare galbenă-deschisă. ◊ (Adjectival) Grâu arnăut. – Din tc. arnavud.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARNĂÚT n. Grâu de primăvară cu spicul lung, cu bobul de culoare galbenă-deschisă, din care se obține făina de calitate superioară. /<turc. arnavud
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ARNĂÚT1, adj. invar. (În expr.) Grâu arnăut = specie de grâu de primăvară cu spicul lung, cu bobul mare și lunguieț, de culoare galbenă-deschisă. – Tc. arnaut.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARNĂÚT2, arnăuți, s. m. Soldat mercenar (albanez) recrutat de domnii fanarioți; p. ext servitor înarmat, ținut de boieri, mai ales pentru paza personală. ♦ Poteraș. – Tc. arnaut.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARNĂÚT s. (IST.) nefer, poteraș. (~ din garda domnească.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ARNĂÚT s. v. albanez, schipetar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
arnăút s. m., pl. arnăúți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
arnăút, -ă s. (turc. Arnaut, Arnaud, d. ngr. Arnavitis, Arvanitis, Alvanitis). Albanez: S. m. Vechĭ Mercenar Arnăut (saŭ de alt neam) din garda domnească. Servitor boĭeresc armat: sărițĭ, zăvozĭ și Arnăuțĭ! (în poveștĭ). Grîŭ arnăut, un fel de grîŭ „mustăcios” (ca Arnăuțiĭ) galben deschis. V. arbănaș arvanit și buluc 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)