ARNĂUȚÍME s. f. Mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților.[Pr. -nă-u-] – Arnăut + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARNĂUȚÍME s. f. Mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților.- Din arnăut2 + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
arnăuțíme s. f. (sil. -nă-u-), g.-d. art. arnăuțímii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
arnăuțíme f. Mulțime de Arnăuțĭ. Gloată de Arnăuțĭ mercenarĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink