AROGÁNȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AROGÁNȚĂ f. Atitudine de trufie și de dispreț față de cei din jur; purtare sfidătoare, obraznică. [G.-D. aroganței] /<fr. arrogance, lat. arrogantia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AROGÁNȚĂ s.f. Atitudine exagerat de mândră și de disprețuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decât alții, atribuindu-și drepturi care nu i se cuvin ; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare. [Gen. -iei. / cf. fr. arrogance, lat. arrogantia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AROGÁNȚĂ s. f. atitudine de mândrie disprețuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinență. (< fr. arrogance, lat. arrogantia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AROGÁNȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; trufie insultătoare. – Fr. arrogance (lat. lit. arrogantia).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AROGÁNȚĂ s. 1. v. obrăznicie. 2. v. îngâmfare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Aroganță ≠ modestie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
arogánță s. f., g.-d. art. arogánței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
arogánță f. (lat. arrogantia). Obrăznicie, trufie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink