ARSÉN s. n. 1. Element chimic semimetalic, de culoare cenușie cu luciu argintiu, folosit în aliaje. ◊ Trioxid de arsen = pulbere cristalină de culoare albă, foarte toxică; șoricioaică. 2. Arsenic. – Din germ. Arsen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARSÉN n. Metaloid cristalizat, de culoare cenușie, ai cărui compuși, foarte otrăvitori, sunt folosiți în medicină și ca raticid. /<germ. Arsen
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ARSÉN s.n. Metaloid cristalizat, cenușiu, ai cărui compuși sunt foarte otrăvitori; arsenic. [< germ. Arsen].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARSÉN s. n. 1. metaloid cristalizat, cu luciu cenușiu, toxic. 2. arsenic. (< germ. Arsen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ARSÉN s. n. Arsenic. – Germ. Arsen.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARSÉN s. v. anhidridă arsenioasă, arsenic, trioxid de arsen.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
arsén s. n.; simb. As
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ARSÉN (< germ.) s. n. Element chimic (As; nr. at. 33, m. at. 74,92) semimetalic. În combinații funcționează în stările de valență 3 și 5. A. și majoritatea combinațiilor sale sînt toxice (doza mortală 0,1 -0,3 g). Este folosit în aliaje pentru mărirea durității. A fost descoperit în 1250 de Albertus Magnus.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink