ARTICULATÓRIU, -IE, articulatorii, adj. Care privește articularea sunetelor, care determină articularea sunetelor. – Din fr. articulatoire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARTICULATÓRIU, -IE adj. Referitor la articulație. [Pron. -riu, pl. -rii. / cf. fr. articulatoire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARTICULATÓRIU, -IE adj. referitor la articulație (3). (< fr. articulatoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
articulatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. articulatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. articulatórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink