ARTILÉRIE, artilerii, s. f. Ansamblu de arme de foc (cu accesorii) care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță; parte a armatei care mânuiește acest material. – Din fr. artillerie, rus. artilleriia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARTILÉRIE s.f. Ansamblu de mijloace întrebuințate în vederea tragerii de proiectile grele la distanță mare cu guri de foc neportative; trupe care mânuiesc aceste mijloace. ♦ Armă care folosește aceste mijloace de luptă. [Gen. -iei. / < rus. artileriia, cf. fr. artillerie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ARTILÉRIE s. f. armă din compunerea forțelor armate cu guri de foc și instalații care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță mare. (< rus. artileriia, fr. artillerie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ARTILÉRIE, artilerii, s. f. Ansamblu de arme de foc (cu accesorii) care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță; unitate militară care mânuiește acest material. – Fr. artillerie (rus. artilleriia).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ARTILÉRIE s. (MIL.) (înv.) pușcărie. (Face armata la ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
artilérie (artilérii), s. f. – Ansamblu de arme de foc care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță. Fr. artillerie, sau lat. tîrzie artilleria, prin intermediul pol. artilerija (sec. XVII). – Der. artilerist, s. m.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
artilérie s, f. (sil. -ri-e), art. artiléria (sil.-ri-a), g.-d. art. artilériei; pl. artilérii, art. artilériile (sil. -ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
artilérie f. (rus. artilériĭa, fr. artillerie; it. artiglieria). Material de războĭ compus din tunurĭ, ghiulele și altele: artileria unuĭ vas de războĭ. Trupă armată cu tunurĭ: artilerie de cîmp, de cetate, de munte. Știința de a trage cu tunurile, balistică. Pĭesă de artilerie, tun.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ARTILÉRIE ~i f. 1) Totalitate a armelor de foc, care servesc la aruncarea proiectilelor grele la diferite distanțe. ~ grea. ~ antiaeriană. 2) Unitate militară înzestrată cu aceste arme. [G.-D. artileriei; Sil. -ri-e] /<fr. artillerie, germ. Artillerie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink