ARĂMÁR, arămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de aramă. – Aramă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ARĂMÁR, arămari, s. m. Persoană care lucrează, fabrică sau vinde obiecte de aramă. – Din aramă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
arămár s. m., pl. arămári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ARĂMÁR ~i m. Persoană care face sau vinde obiecte din aramă. /aramă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink