ASCETÍSM s. n. 1. Concepție religioasă sau morală care preconizează un mod de viață extrem de auster, restrângerea la maximum a satisfacerii trebuințelor materiale etc.; asceză. 2. Mod de viață preconizat de ascetism (1); viață austeră și retrasă pe care o duce cineva. – Din fr. ascétisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASCETÍSM n. 1) Doctrină religioasă care preconizează renunțarea la plăceri și reducerea la strictul necesar al satisfacerii necesităților materiale. 2) fig. Mod de viață austeră și retrasă pe care și-o impune cineva. /<fr. ascétisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ASCETÍSM s.n. Doctrină etică-religioasă care propovăduiește renunțarea la plăceri și impune o viață austeră și retrasă; viață de ascet, sihăstrie; (fig.) viață aspră și retrasă pe care și-o impune cineva. [Cf. fr. ascétisme, it. ascetismo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASCETÍSM s. n. 1. mod de viață prin austeritate; anahoretism, asceză. 2. doctrină etico-religioasă care propovăduiește ascetismul (1). (< fr. ascétisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASCETÍSM s. n. Concepție mistico-religioasă care propagă o viață severă, retrasă de societate; sihăstrie; fig. viață aspră și retrasă pe care și-o impune cineva. – Fr. ascétisme (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ASCETÍSM s. v. asceză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ascetísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ascetízm n. (d. ascet). Viață de ascet.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink