Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ASENTIMÉNT, asentimente, s. n. Consimțământ, aprobare, încuviinÈ›are dată cuiva pentru a face ceva. ◊ Expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorinÈ›a cuiva; a avea aprobarea cuiva într-o acÈ›iune. – Din fr. assentiment.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASENTIMÉNT n. Act prin care cineva aderă în mod voluntar la o opinie, la o poziÈ›ie sau acceptă o propunere; învoire; consimțământ. ◊ A-È™i da ~ul a consimÈ›i; a-È™i da consimțământul. A fi în ~ul cuiva a proceda în conformitate cu părerea sau cu dorinÈ›a cuiva. /<fr. assentiment
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ASENTIMÉNT s.n. Consimțământ voluntar la propunerea, la acÈ›iunea cuiva; învoire, permisiune. ◊ A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorinÈ›a cuiva. [Pl. -te. / cf. fr. assentiment].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASENTIMÉNT s. n. consimțământ voluntar la propunerea, în acÈ›iunea cuiva; permisiune. ♦ a fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorinÈ›a cuiva. (< fr. assentiment)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASENTIMÉNT s. n. Consimțământ, aprobare. ◊ Expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorinÈ›a cuiva; a avea aprobarea cuiva într-o acÈ›iune. – După fr. assentiment.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ASENTIMÉNT s. 1. v. încuviințare. 2. v. sufragiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
asentimént s. n., pl. asentiménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
asentimént n., pl. e (fr. assentiment. V. sentiment). Consentiment, aprobare: a-țĭ da asentimentu la o acțiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)