ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASERTÍV, -Ă adj. asertoric; declarativ (3). (< fr. assertif, it. assertivo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
asertív adj. m., pl. asertívi; f. sg. asertívă, pl. asertíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink