ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. (În trecut) Reprezentant al poporului în unele complete de judecată. – Din lat. assesor, fr. assesseur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASESÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Ajutor al unui judecător (în diferite sisteme de judecată); persoană care ia parte la judecată alături de magistrat. 2. Reprezentant într-un complet de judecată, care asigură aplicarea legilor în spiritul justiției. [< fr. assesseur, cf. lat. assessor – ajutor, adjunct].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASESÓR, -OÁRE s. m. f. ajutor al unui judecător (în diferite sisteme de judecată); cel care ia parte la judecată alături de magistrat. (< fr. assesseur, lat. assessor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASESÓR, -OÁRE, asesori, -oare, s. m. și f. Reprezentat al oamenilor muncii în completele de judecată ale instanțelor judecătorești, care asigură aplicarea legilor în spiritul justiției de clasă și al intereselor oamenilor muncii. Asesor popular. – Lat. lit. assesor (fr. assesseur).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
asesór s. m., pl. asesóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
asesór m. (lat. assésor, -óris, d. assidére a ședea alăturea. V. posesor). Ajutor de judecător (în Francia, Germania ș. a.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ASESÓR ~i m. Ajutor de judecător. /<lat. assesor, fr. assesseur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
asesoáre s. f., g.-d. art. asesoárei; pl. asesoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink