Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: așeza (verb tranzitiv) , așezat (adjectiv)   
AȘEZÁ, așéz, vb. I. I. 1. Refl. și tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a ședea sau a face să șadă. ◊ Expr. (Refl.) A se așeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. A se așeza la lucru = a începe să facă o treabă. ♦ Refl. A poposi. ♦ Refl. (Despre păsări sau insecte) A se lăsa din zbor pe ceva pentru a se odihni. ♦ Refl. A se așterne formând un strat. ♦ Refl. (Despre lichide în fermentație) A se limpezi. ♦ Refl. Fig. A se potoli, a se liniști. 2. Refl. A se stabili într-o localitate, într-un loc. II. 1. Tranz. și refl. A (se) pune într-o anumită ordine; a (se) rândui, a (se) aranja. 2. Intranz. (Pop.) A pune la cale; a proiecta, a plănui. III. Tranz. (Rar) A înfățișa un fapt într-o anumită lumină. 2. (Înv.) A dispune, a decreta, a hotărî; a institui, a statornici, a fixa. IV. Tranz. A procura cuiva o situație mai bună; a căpătui. ♦ A instala pe cineva într-o funcție. – Lat. *assediare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AȘEZÁT, -Ă, așezați, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Cumpătat, serios, cuminte, chibzuit. – V. așeza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A AȘEZÁ așéz tranz. 1) A face să se așeze. 2) A pune într-o anumită ordine; a ordona; a orândui; a dispune; a aranja. ~ cărțile pe poliță. 3) A desemna într-un post sau într-o funcție bună; a aranja. 4) fam. (persoane) A pune la punct; a aranja. 5) pop. A găti din timp; a pune la cale. ~ o petrecere. /<lat. assediare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE AȘEZÁ mă așéz intranz. 1) A se instala (pe ceva) pentru a ședea. 2) A se pune într-o anumită ordine. 3) (despre păsări sau insecte) A se lăsa din zbor (pe ceva). 4) A se aranja cu traiul într-un loc; a se restabili; a se statornici. 5) (despre substanțe pulverulente) A se lăsa pe o suprafață, formând un strat; a se așterne; a se depune. 6) (despre lichide în fermentație) A deveni limpede. 7) A ajunge în stare de liniște; a se liniști. /<lat. assediare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AȘEZÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A AȘEZA și A SE AȘEZA. 2) (despre oameni și despre manifestările lor) Care este serios, cumpătat și chibzuit. ◊ ~ la minte chibzuit. /v. a (se) așeza
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AȘEZÁ, așéz, vb. I. I. 1. Refl. și tranz. A (se) pune pe un scaun, pe pământ etc. pentru a ședea. ◊ Expr. (Refl.) A se așeza la masă = a lua loc la masă pentru a mânca. A se așeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. ♦ Refl. A poposi. Pe când oastea se așază, iată soarele apune (EMINESCU). ♦ Refl. (Despre păsări sau insecte zburătoare) A se lăsa din zbor pe ceva pentru a se odihni. ♦ Refl. A se depune. S-așază bruma peste vii (EMINESCU). ♦ Refl. (Despre lichide în fermentație) A se limpezi. 2. Refl. Fig. A se potoli, a se liniști. 3. Refl. Fig. A se produce cu putere, a se manifesta cu stăruință. Nu se așază ploaie adevărată până la înserat (SADOVEANU). ♦ Expr. A se așeza la lucru = a se apuca de treabă. 4. Refl. A se stabili într-o localitate, într-un loc. Am venit să mă așez aici, la București (CARAGIALE). 5. Tranz. A procura cuiva o situație bună; a căpătui. ♦ A instala pe cineva într-o funcție. ◊ Expr. (Înv.) A așeza (pe cineva) în scaun (sau la domnie) = a întrona (pe cineva). II. Tranz. 1. A potrivi; a face, a dura. 2. (Rar) A înfățișa un fapt istoric într-o anumită lumină. Să așezăm bătălia de la Războieni în tot adevărul (ARHIVA R). 3. (Înv.) A dispune, a decreta, a hotărî; a institui, a statornici, a fixa. III. 1. Tranz. și refl. A (se) pune într-o anumită ordine; a (se) rândui, a (se) aranja. 2. Intranz. (Pop.) A pune la cale; a proiecta, a plănui. – Lat. *assediare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AȘEZÁT, -Ă, așezați, -te, adj. (Despre oameni) Liniștit, cumpătat, serios, cuminte; chibzuit. ♦ (Despre vorbe; adesea adverbial) Liniștit, calm; cu conținut serios, sănătos. – V. așeza.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AȘEZÁ vb. 1. a sta, a ședea, (pop.) a se pune. (Te rog să te ~ pe scaun.) 2. v. culca. 3. a poposi. (Călătorul s-a ~ la umbra unui copac.) 4. a lua, a pune. (L-a ~ pe genunchi.) 5. a pune, (reg.) a alipui. (~ cana pe masă.) 6. v. stabili. 7. v. posta. 8. v. amplasa. 9. v. depune. 10. v. cădea. 11. v. aranja. 12. v. așterne. 13. v. pune. 14. v. potrivi. 15. v. aranja. 16. (pop. și fam.) a (se) căpătui, a (se) rostui. (S-a ~ și el la casa lui.) 17. (fam. fig.) a se așterne, a se pune. (Se ~ pe carte, pe învățătură.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
AȘEZÁ vb. v. astâmpăra, baza, bizui, calma, coloniza, conta, domoli, fixa, fundamenta, hotărî, institui, intenționa, împăca, încheia, încrede, înființa, întemeia, întocmi, limpezi, liniști, orândui, plănui, potoli, proiecta, rândui, sprijini, stabili, statornici, tempera.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
AȘEZÁT adj. 1. v. instalat. 2. v. cumpătat. 3. v. potolit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) așeza ≠ a (se) ridica, a (se) scula
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se așeza ≠ a se ridica
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Așezat ≠ repezit, smucit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
așezá (așéz, așezát), vb.1. A pune într-un loc. – 2. A pune, a aranja. – 3. A stabili, a fixa. – 4. A dispune, a institui. – 5. A orîndui, a aranja, a organiza. – 6. A hotărî, a decide, a cădea la înțelegere. – 7. (refl.) A sta liniștit. – Mr. aședz, așidzare. Lat. *assĕdiāre, de la sĕdēre sau de la sĕdium (Hasdeu 1992; Tiktin; Pușcariu 142; REW 721; DAR); cf. sp. asear, și fr. asseoirlat. assedere. Sensurile secundare coincid cu evoluția semantică a sp. asear (cf. 5) și sentar, și a fr. asseoir, assiete (des impôts), cf. 4. Cf. dubletul neol. asedia. Der. așezămînt, s. n. (instituție; locaș; situație; constituție; dispoziție; înțelegere); așezămîntar, s. m. (înv., slujbaș însărcinat cu împărțirea contribuțiilor); așezător, adj. (stabil, stabilit); așezătură, s. f. (teren jos, terasă). Din rom. provine săs. aschezân.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
așezá vb., ind. prez. 1 sg. așéz, 3 sg. și pl. așáză, 1 pl. așezăm; conj. prez. 3 sg. și pl. așéze; ger. așezând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
așéz, a v. tr. (lat. ad-sĕdiare, d. sedium, scaun, sediŭ, d. sĕdére, a ședea. – El așează, să așeze. V. asediŭ). Pun cu rînduĭală: a așeza copiiĭ la masă, lucrurile în dulap. Întemeĭez: a așeza un sat. Instalez: a așeza pe cineva în funcțiune, pe tron. V. refl. Mă pun cu rînduĭală (indiferent dacă în picĭoare saŭ șezînd pe scaun): s´a așezat la dreapta luĭ. (Cînd e vorba de masă, de a ocupa loc la masă, nu se zice corect românește de cît a se pune la masă și nicĭ de cum a se așeza la masă, cum pretind uniĭ semidocțĭ de răŭ gust). Mă stabilesc: a te așeza într´un oraș. Mă depun: drojdia s´a așezat. Fig. Mă potolesc: gurile s´aŭ așezat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
așezát, -ă adj. Pus, solid. Fig. Serios: om așezat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)