Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ASIBILÁRE s. f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație. – V. asibila.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASIBILÁRE s.f. (Fon.) Fenomen prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant; asibilație. [< asibila, după fr. assibilation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASIBILÁRE s. f. fenomen fonetic prin care o consoană oclusivă se transformă în consoană africată (fricativă) sub influența lui i sau e următor; asibilație. (< asibila)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASIBILÁRE s. (FON.) asibilație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
asibiláre s. f., g.-d. art. asibilării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ASIBILÁ ~éz tranz. A face să se asibileze. /<fr. assibiler, lat. assibilare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ASIBILÁ se ~eáză intranz. (despre sunete) A căpăta caracterele altei consoane (în special, ale consoanei „S”). /<fr. assibiler, lat. assibilare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ASIBILÁ vb. I. tr. A da unui sunet caracterele sunetului s. [< fr. assibiler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASIBILÁ vb. tr., refl. a da, a căpăta caracterele unei consoane africate. (< fr. assibiler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
asibilá vb., ind. prez. 1 sg. asibiléz, 3 sg. și pl. asibileáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink