ASÍN, asini, s. m. (Rar) Măgar. – Lat. asinus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASÍN, asini, s. m. Măgar. – Lat. asinus.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ASÍN s. v. măgar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
asín (asíni), s. m. Măgar. – Var. (înv.) asen, asîn. – Istr. Ǫsir. Lat. ăsĭnus, al cărui rezultat normal a fost ásîn (Pușcariu 135; REW 704; Candrea-Dens., 100; DAR). Cuvînt curent în sec. XVI-XVIII, a fost înlocuit de măgar și reactualizat, deși fără forță, de unii scriitori din sec. XIX, cu forma latinizată. Forma f., asină, s. f. (înv., măgăriță), poate reda direct lat. asĭna, cf. it. asina, sp., port. asna.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
asín s. m., pl. asíni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ásin și ásen m. (lat. ásinus, it. ásino, fr. âne, sp. pg. asno). Vechĭ. Măgar. – Azĭ e introdus ĭar, dar ca neologizm [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ASÍN ~i m. Animal domestic din familia calului, dar mai mic decât acesta, cu păr de culoare cenușie, cu capul mare și urechi lungi, cu coamă bogată, folosit ca animal de povară și de tracțiune; măgar. /<lat. asinus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IARBA ASÍNULUI s. v. luminiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPINUL-ASÍNULUI s. v. păliur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink