ASINCRONÍSM, asincronisme, s. n. Lipsă de sincronism; caracter asincronic. – Din fr. asynchronisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASINCRONÍSM s.n. Caracterul a ceea ce este asincron. ♦ Lipsă de concordanță în timp. ♦ Efect cinematografic dintre coloana vizuală și cea sonoră. [Cf. it. asincronismo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASINCRONÍSM s. n. caracter asincron. ◊ efect cinematografic bazat pe neconcordanța dintre coloana vizuală și cea sonoră. (< fr. asynchronisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
asincronísm s. n. → sincronism
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink