Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ASMUȚÍ, asmút, vb. IV. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I.] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASMUȚÍ, asmút, vb. IV. Tranz. 1. A îndemna un câine la urmărire, la atac, a-l întărâta prin anumite strigăte. 2. Fig. A stârni, a ațâța, a îndemna pe cineva la acțiuni dușmănoase. 3. Fig. A îndemna, a stimula la ceva; a e****a. [Var.: asmuțá vb. I.] – Lat. *assubmotiare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ASMUȚÍ vb. a ațâța, a hărțui, a întărâta, a provoca, a stârni, (pop.) a sumuța, a zădărî, (Mold. și Bucov.) a hărăti. (~ câinii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ASMUȚÍ vb. v. agita, ațâța, incita, instiga, întărâta, provoca, stârni, tulbura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
asmuțí (asmuțít, asmuțít), vb. – 1. a stîrni, a întărîta cîinii. – 2. A stîrni, a instiga, a îmboldi. – Var. a(s)muța, muța, sumuți. Mr. muțare „a suge”. Lat. pop. ex*mucciāre (REW 5707; DAR), cu schimbare modernă de conjug. Candrea-Dens., 1197, se gîndesc la *ammotiare, de la motus, care prezintă dificultăți mai mari. Pentru Șeineanu, Chien, 218, cuvîntul este „obscur”; Byhan 322 îl identifică cu sumuța și îl derivă de la rut. smutiti. Var. amuța pare a reprezenta un lat. *ammucciāre (Pușcariu, Jb., XI, 110; Pușcariu 86 și 1146; REW 5707; DAR), cf. poitev. amoisser. Dacă aceste sugestii sînt exacte, explicația semantismului se bazează pe mișcarea buzelor cînd chemi un cîine, cf. sensul mr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
asmuțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte, conj. prez. 3 sg. și pl. asmútă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ASMUȚÁ vb. I. v. asmuți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ASMUȚÍ asmút tranz. 1) (câini) A îndemna să se năpustească asupra cuiva. 2) fig. (persoane) A aduce în mod intenționat într-o stare de agitație; a zădărî; a incita; a stârni; a instiga; a ațâța. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ASMUȚÁ vb. I. v. asmuți.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
amúț și (vest) sumúț, a -á v. tr. (orig. lat.). Ațîț cîniĭ pe cineva cu interj. sa (Mold.) orĭ șo (Munt.): șo pe el! a amuța cîniĭ pe lup. Fig. Ațîț, instig: demagogiĭ amuță plebea pe ceĭ bogațĭ. – Și a muța (Trans.) și a asmuța. Fals a asmuți.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
asmúț, V. amuț.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink