Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: aspira (verb tranzitiv) , aspirare (substantiv feminin)   
ASPIRÁRE, aspirări, s. f. Acțiunea de a aspira și rezultatul ei; aspirație. – V. aspira.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASPIRÁRE s.f. Acțiunea de a aspira și rezultatul ei; aspirație. [< aspira].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASPIRÁRE, aspirări, s. f. Acțiunea de a aspira și rezultatul ei.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ASPIRÁRE s. v. inhalare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aspiráre s. f., g.-d. art. aspirării; pl. aspirări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ASPIRÁ, aspír, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira o dată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ASPIRÁ aspír 1. tranz. 1) (în special aer) A trage în plămâni în procesul respirației; a inspira. 2) (despre aparate, pompe etc.) A trage în sine (lichid, praf, gaz etc.). 2. intranz. fig. A-și orienta activitatea spre atingerea unui scop (fiind stăpânit de o dorință puternică); a tinde; a năzui. /<fr. aspirer, lat. aspirare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ASPIRÁ vb. I. 1. tr. A trage aer în plămâni; a inspira. ♦ (Despre o pompă) A trage, a absorbi (un fluid) prin modificarea presiunii aerului. ♦ A pronunța un sunet întovărășindu-l de un sunet laringal. 2. intr. (Fig.) A ținti, a năzui, a tinde spre ceva. [P.i. aspir, conj. -re. [< fr. aspirer, it. aspirare < lat. adspirare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASPIRÁ vb. I. tr. 1. a trage aer în plămâni; a inspira. 2. (despre o pompă) a absorbi (un fluid, praful etc.) 3. a pronunța un sunet, întovărășindu-l de un sunet laringal. II. intr. (fig.) a năzui, a tinde (spre). (< fr. aspirer, lat. adspirare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASPIRÁ, aspír, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a ținti către ceva. – Fr. aspirer (lat. lit. aspirare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ASPIRÁ vb. 1. v. inspira. 2. v. inhala. 3. v. absorbi. 4. a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a râvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (~ să fie un mare poet.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aspirá vb., ind. prez. 1 sg. aspír, 3 sg. și pl. aspíră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aspír, a v. tr. (lat. ad-spiro saŭ a-spíro, -spiráre. V. con-, in-, re- și tran-spir, expir, suspin). Trag aeru în plămînĭ. Trag un lichid cu pompa. Pronunț din gît (litera H). V. intr. Pretind, tind: a aspira la domnie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)