ASPIRATÓR, -OÁRE, aspiratori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care aspiră (1). 2. S. n. Aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc. – Din fr. aspirateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASPIRATÓR, -OÁRE adj. Care aspiră (aer, apă etc.). // s.n. Aparat care aspiră fumul, praful, gazele nocive etc. [Cf. fr. aspirateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASPIRATÓR, -OÁRE I. adj. care aspiră (I, 1, 2). II. s. n. aparat care aspiră fumul, praful, gazele nocive etc. (< fr. aspirateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASPIRATÓR1, aspiratoare, s. n. Aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc. – După fr. aspirateur.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ASPIRATÓR2, -OÁRE, aspiratori, -oare, adj. Care aspiră (1). – După fr. aspirateur.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
aspiratór adj. m., pl. aspiratóri; f. sg. și pl. aspiratoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aspiratór s. n., pl. aspiratoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ASPIRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre aparate,apă, praf etc.) Care aspiră (aer, apă, praf etc.). /<fr. aspirateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink