ASPRÍME, asprimi, s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru2 (I1); (rar) aspreală. 2. Fig. Atitudine severă față de cineva; severitate, strășnicie. ♦ Vigoare, tărie, forță, putere mare. Asprimea vântului. – Aspru2 + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASPRÍME, asprimi, s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru2 (I 1). 2. Fig. Severitate, strășnicie; faptă sau purtare severă. ♦ Vigoare, tărie. ♦ (Concr., rar, la pl.) Locuri anevoioase, greu de urcat. – Din aspru2 + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ASPRÍME s. 1. v. asperitate. 2. v. severitate. 3. v. răutate. 4. greutate. (~ iernii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ASPRÍME s. v. austeritate, gravitate, rigorism, severitate, sobrietate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aspríme s. f., g.-d. art. asprímii; pl. asprími
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aspríme f. Calitatea de a fi aspru. Fig. Intensitate: asprimea geruluĭ. Severitate: asprimea legilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ASPRÍME ~i f. 1) Caracter aspru. ~ea pielii. 2) fig. Comportament aspru; duritate de caracter; severitate. ~ea comandantului. [G.-D. asprimii] /aspru + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink