Dex asternutul

AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; rufărie de pat; pat astfel pregătit. ◊ Expr. A cădea (sau a pica) la așternut = (la ghicitul în cărți) a prevesti venirea cuiva (străin) în casă. ♦ (Concr.) Culcuș (pentru animale). V. așterne.

AȘTERNÚT ~uri n. 1) v. A AȘTERNE și A SE AȘTERNE. 2) Totalitate de obiecte (pernă, plapumă, cearșaf etc.) cu care se pregătește patul (locul) pentru culcare. 3) Pat pregătit pentru culcare. 4) Culcuș din paie, gunoaie etc. pentru animale. /v. a așterne

AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; pat astfel pregătit. ♦ Culcuș pentru animale. Așternut de paie. 2. (Reg.) Țol, covor; cergă.

AȘTERNÚT s. 1. (rar) pânză, (înv. și reg.) strat. (A pus ~ul pe pat.) 2. v. pat.

AȘTERNÚT adj. v. pus.

așternút s. n., pl. așternúturi

aștérn, -út, a aștérne v. tr. (lat. astérnere. – Să aștearnă. V. strat). Întind, lungesc: a așterne mantaŭa pe pămînt. Pregătesc: a așterne patu, masa. Trîntesc: a așterne pe cineva la pămînt. Acoper [!]: a așterne mormîntu cu florĭ, a așterne florĭ pe mormînt. Pavez: a așterne șoseaŭa cu peatră [!]. Redactez: a așterne pe hîrtie o reclamațiune. Fig. Raportez, încondeĭez, daŭ de gol: a așterne un pungaș la judecată. V. refl. Alerg grozav, vorbind de caĭ: s´a așternut drumuluĭ.

așternút n., pl. urĭ, în vest e. Acțiunea de a așterne adese-orĭ: am întîrziat cu așternutu. Ceĭa ce se așterne pe pat p. culcare. Un fel de țesătură românească întrebuințată ca macat.