ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m., s. f. (Persoană) care suferă de astmă. 2. Adj. Cauzat de astmă. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASTMÁTIC, -Ă adj. 1. (adesea s.) (Suferind) de astmă. 2. Cauzat de astmă. [Cf. fr. asthmatique, lat. asthmaticus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASTMÁTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de astmă. (< fr. asthmatique, lat. asthmaticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astmă. 2. Adj. Cauzat de astmă. Tuse astmatică. – Fr. asthmatique (lat. lit. asthmaticus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ASTMÁTIC adj. (MED.) (prin Ban.) șui, șuios. (Criză ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
astmátic adj. m., s. m. (sil. ast-), pl. astmátici; f. sg. astmátică, pl. astmátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
astmátic, -ă adj. (vgr. asthmatikós). De astmă: afecțiune astmatică. S. m. și f. Bolnav de astmă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ASTMÁTIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de astmă; propriu astmei. Tuse ~că. [Sil. ast-ma-] /<fr. asthmatique, lat. asthmaticus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ASTMÁTIC2 ~ci m. Persoană care suferă de astmă. [Sil. ast-ma-] /<fr. asthmatique, lat. asthmaticus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink