ASTRONÓM, -Ă, astronomi, -e, s. m. și f. Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASTRONÓM s.m. Specialist în astronomie. [< fr. astronome, cf. lat. astronomus, gr. astronomos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASTRONÓM, -Ă s. m. f. specialist în astronomie. (< fr. astronome, lat. astronomus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASTRONÓM, astronomi, s. m. 1. Specialist în astronomie. 2. Astrolog. – Fr. astronome (lat. lit. astronomus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ASTRONÓM s. (înv. și pop.) astrolog, (pop.) solomonar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
astronóm (astronómi), s. m. – Specialist în astronomie. Gr. ἀστρονόμος (sec. XVII), si mod. din fr. astronome. – Der. astronomește, adv. (înv., prin intermediul astronomiei); astronomic, adj. (care se referă la astronomie; de proporții foarte mari); astronomicesc, adj. (înv., astronomic); astronomie, s. f. (știința care se ocupă cu studiul aștrilor).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
astronóm s. m., pl. astronómi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
astronóm, -oámă s. (vgr. astronómos, d. ástron, stea, și némo, cultiv). Care se ocupă de astronomie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ASTRONÓM ~i m. Specialist în astronomie. /<fr. astronome, lat. astronomus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink