ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Din astupa + suf. -(ă)toare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
astupătoáre s. f. (sil. mf. -stu-), g.-d. art. astupătórii; pl. astupătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
astupătoare f., pl. orĭ. Lucru care astupă (astupuș, dop, capac). V. obturator.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ASTUPĂTOÁRE ~óri f. Obiect cu care se astupă ceva. /a astupa + suf. ~ătoare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink