Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ASUMÁ vb. I. tr. 1. A-și lua (ceva) asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unui lucru. 2. A accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele care rezultă din ea. [P.i. asúm, 3,6 -mă. / < fr. assumer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ASUMÁ vb. I. tr., refl. a(-și) lua asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unei lucrări. II. tr. a accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele ce rezultă din ea. (< fr. assumer, lat. assumere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere.Fr. assumer (lat. lit. assumere).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
asumá vb., ind. prez. 1 sg. asúm, 3 sg. și pl. asúmă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ASUMÁ asúm tranz. A lua asupra sa. /<fr. assumer, lat. assumare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
asúm, a v. tr. (fr. assumer, d. lat. assúmere. V. consum). Ĭaŭ asupra mea, mă însărcinez cu: îmĭ asum răspunderea aptuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)