ATELÁJ, atelaje, s. n. Ansamblu format din animalele de tracțiune și harnașamentul acestor animale; (impr.) animalele împreună cu vehiculul pe care îl trag (sau numai vehiculul). – Din fr. attelage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ATELÁJ s.n. 1. Pereche de animale de tracțiune înhămate cu harnașamentul necesar. ♦ Fel de a înhăma animalele de tracțiune. 2. Echipamentul de legătură dintre două vehicule. [< fr. attelage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ATELÁJ s. n. 1. animalele de tracțiune înhămate la un vehicul și harnașamentul necesar. 2. harnașament pentru caii unui atelaj (1). 3. echipament de legătură dintre două vehicule. 4. figură de stil, prin coordonarea unui termen concret cu unul abstract. (< fr. attelage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ATELÁJ, atelaje, s. n. 1. Pereche (sau perechi) de animalele de tracțiune, cu harnașamentul necesar; (impr.) animalele împreună cu vehiculul pe care îl trag (sau numai vehiculul). 2. Echipamentul de legătură dintre două vehicule. – Fr. attelage.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ateláj (ateláje), s. n. – Ansamblu format din animale de tracțiune. – Var. (înv.) atelagiu. Fr. attelage.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ateláj s. n., pl. ateláje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ateláj n., pl. e (fr. attelage). Barb. Înhămătură.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ATELÁJ ~e n. 1) Animalele de tracțiune împreună cu harnașamentul necesar. 2) Echipament de legătură între două vehicule. /<fr. attélage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink