Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: atent (adjectiv) , atenta (verb)   
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intanz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ATENTÁ vb. I. intr. A comite un atentat. ◊ A atenta la viața cuiva = a încerca să asasineze pe cineva, a săvârși un atentat. ♦ (Fig.) A încălca, a viola (un drept). [< fr. attenter, cf. lat., it. attentare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ATENTÁ vb. intr. a comite un atentat. (< fr. attenter, lat. attentare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ATENTÁ, atentez, vb. I. Intanz. A face o tentativă criminală. ◊ Expr. A atenta la viața cuiva = a încerca să omoare pe cineva. ♦ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca un drept; a viola. – Fr. attenter (lat. lit. attentare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
atentá vb., ind. prez. 1 sg. atentéz, 3 sg. și pl. atenteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care urmărește concentrat un lucru, care are atenția (1) îndreptată spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (Făcut) cu atenție. 2. Amabil, binevoitor, politicos. – Din lat. attentus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ATENTÁ ~éz intranz. A comite un atentat. /<lat. attentare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ATÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care urmărește un lucru cu atenție. 2) și adverbial Care este făcut cu atenție. 3) Care manifestă voință și amabilitate. /<lat. attentus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ATÉNT, -Ă adj. 1. Cu atenția îndreptată către ceea ce se petrece (în fața lui), cu luare-aminte, cu băgare de seamă. ♦ Făcut cu atenție. 2. Amabil, politicos, prevenitor față de cineva. [< lat. attentus < attendere – a se întinde spre, a fi cu luare-aminte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ATÉNT, -Ă adj. 1. cu atenția îndreptată spre cineva sau ceva. ◊ (și adv.) cu atenție. 2. amabil, politicos, prevenitor. (< lat. attentus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care are atenția îndreptată spre cineva sau ceva, care urmărește un lucru cu luare-aminte. ♦ (Adesea adverbial) Făcut cu atenție. 2. Amabil, binevoitor; politicos. – Lat. lit. attentus.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ATÉNT adj., adv. 1. adj. v. curtenitor. 2. adj. v. amănunțit. 3. adv. v. amănunțit. 4. adj. cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (Un ochi ~.) 5. adj. v. prudent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Atent ≠ absent, distrat, neatent
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
atént (aténtă), adj. – Care are atenția îndreptată spre cineva sau ceva. Lat. attentus (sec. XIX). – Der. atenți(un)e, s. f., din fr.; neatent, adj.; neatenți(un)e, s. f.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
atént adj. m., pl. aténți; f. sg. aténtă, pl. aténte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
atént, -ă adj. (lat. attentus). Cu mintea ațintită: ureche atentă, elev atent. Adv. Cu atențiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
atentéz v. intr. (fr. attenter, d. lat. attentare). Comit un atentat: a atenta la viața saŭ contra viețiĭ cuĭva.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)