Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități. – Din fr. athée, lat. atheus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ATÉU s.m. și f. Persoană care nu are o religie, care neagă orice divinitate. [< fr. athée, it. ateo, lat. atheus, gr. atheos < a – fără, theos – zeu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ATÉU, -ÉE adj., s. m. f. (adept) al ateismului. (< fr. athée, gr. atheos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s. m. și f. Adept al ateismului; persoană care nu are nici o credință religioasă. – Fr. athée (lat. lit. atheus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ATÉU s., adj. necredincios, liber-cugetător, (pop.) păgân, (înv.) ateist.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Ateu ≠ credincios
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
atéu (atéi), s. m. – Persoană care neagă existență lui Dumnezeu. – Mr. atheu. Fr. athée. Uzul adj. (Eminescu) este rar în limba vorbită. – Der. ateism, s. n. (negare a existenței lui Dumnezeu), cu var. ateizmos, înv., care apare din sec. XVIII, din gr. (Gáldi 155): ateist, adj. (de ateu, referitor la ateism); ateistic, adj. (ateu).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
atéu s. m., pl. atéi, art. atéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
atéŭ, -ĭe adj. și s., pl. eĭ, eĭe (vgr. átheos). Fără Dumnezeŭ, care nu crede în Dumnezeŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ATÉU ~e (~i, ~e) m. și f. Adept al ateismului; ateist. /<fr. athée, lat. atheus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)