Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ATLÁNT, atlanți, s. m. 1. Statuie reprezentând un bărbat într-o atitudine de efort, folosită ca element de susținere în locul unei coloane sau ca pilastru. 2. Locuitor legendar sau fantastic al Atlantidei. – Din fr. atlante.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ATLÁNT s.m. Statuie reprezentând un bărbat într-o atitudine de efort, care susține antablamentul unui edificiu sau alte elemente de arhitectură; telamon. [< it., fr. atlante].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ATLÁNT s. m. 1. statuie, bărbat într-o atitudine de efort, ca suport pentru balcoane și bovindouri; telamon. 2. locuitor al legendarei Atlantida. (< fr., it. atlante)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ATLÁNT, atlanți, s. m. Statuie reprezentând un bărbat într-o atitudine de efort, destinată să susțină ca o coloană antablamentul unui edificiu sau alte elemente de arhitectură. – Fr. atlante.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
atlánt s. m. (sil. -tlant), pl. atlánți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
atlánt n., pl. e, ca diamant, și atlánte n., pl. tot e, ca nume (după numele titanuluĭ mitologic Atlante [lat. Atlas, gen. Atlantis], prefăcut în munte și condamnat să țină ceru și pămîntu pe umerĭ). Carte în care-s hărțĭ geografice orĭ tábule [!] anatomice, tecnice [!] ș. a. Anat. Prima vertebră pe care se sprijină capu. S. n. și m. Arh. Coloană, suport în formă de bărbat. (V. cariatidă). – Fals atlás și atláz, pl. e și urĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ATLÁNT ~ți m. Statuie reprezentând un bărbat, folosită ca element de susținere în locul unei coloane. /<fr. atlante
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)