ATOMÍSM s. n. 1. Concepție materialist-mecanicistă care considera că materia este formată din atomi indivizibili. 2. Teoria științifică modernă a structurii și proprietăților atomilor. 3. Cercetare științifică sau concepție care reduce un ansamblu la elementele lui simple. – Din fr. atomisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ATOMÍSM n. Concepție materialistă potrivit căreia materia este formată din atomi. /<fr. atomisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ATOMÍSM s.n. 1. Concepție materialistă potrivit căreia materia, care există în mod obiectiv, este constituită din atomi. 2. Teorie științifică modernă a structurii și a proprietăților atomilor ca particule divizibile, schimbătoare. [< fr. atomisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ATOMÍSM s. n. 1. concepție materialistă, fundată încă din antichitate, potrivit căreia materia, care există în mod obiectiv, este constituită din atomi. 2. teorie științifică modernă a structurii și a proprietăților atomilor; atomistică. 3. părere care reduce un ansamblu la cele mai elementare diviziuni. (< fr. atomisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ATOMÍSM s. n. 1. Teoria științifică modernă a structurii și proprietăților atomilor ca particule divizibile, schimbătoare, capabile să se transforme dintr-o formă în alta. 2. Sistem de cugetare materialist-mecanicist, dezvoltat în antichitate, care propaga învățătura că tot ce există se compune din particule materiale foarte mici, eterne, neschimbate, indivizibile, în continuă mișcare, numite atomi. – Fr. atomisme.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
atomísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
atomízm n. (d. atom; ngr. atomismós). Doctrina filosofilor care pretind să explice formarea universuluĭ pin [!] combinarea spontanee a atomilor. Teoria atomică a chimiștilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ATOMÍSM (‹ fr. {i}) s. n. Concepție formulată încă în antichitate de către gînditori materialiști (Leucip, Democrit, Epicur) și de către adepții școlii vaișeșika, după care materia este formată din atomi, concepuți inițial ca particule indivizibile și indestructibile, aflate în veșnică mișcare. Din sec. 19, suferind transformări radicale, a devenit o teorie științifică, fundată experimental. Termenul este atribuit și unor orientări în domeniul științelor, care tind să reducă ansamblurile mai complexe la elementele lor simple (de ex. a. sociologic, a. politologic, a. logic ș.a.).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink