Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
ATÚNCI adv. 1. (Temporal) În momentul acela (despre care este vorba), pe vremea aceea; într-un moment concomitent cu o acțiune sau urmând imediat după aceasta. 2. (Concesiv) (Numai) în acest caz. Dacă te întreabă, ce te faci atunci ? ◊ (Cu rol de conjuncție) Dacă mergi în oraș, atunci treci pe la mine. [Var.: atúnce, atúncea adv.] – Din lat. *ad-tuncce.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ATÚNCI adv. 1) (temporal) În momentul acela; pe vremea aceea. 2) (concesiv) Numai în acest caz. 3) (cu rol de conjuncție) În cazul acesta. Dacă pleci, atunci treci pe la mine. [Sil. a-tunci; Var. atuncea] /<lat. ad-tuncce
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ATÚNCI adv. I. 1. În momentul acela (despre care este vorba), pe vremea aceea. ◊ Expr. Atunci și nici atunci = niciodată. 2. Într-un moment concomitent cu o acțiune sau urmând imediat după aceasta. Pun mâna pe revolver, atunci auz tare un glas (CARAGIALE). ◊ (Precedat de adverbe sau prepoziții, cu sensul determinat de acestea) Tot atunci. De atunci. Pe atunci. II. Numai așa, numai în acest caz. Să te vedem cum lucrezi, și atunci te vom aprecia. ♦ (Cu rol de conjuncție) În cazul acesta. [Var.: atúnce, atúncea adv.] – Lat. *ad-tuncce.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ATÚNCI adv. (pop.) apoi. (~ ce vrei?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
atúnci adv. – 1. În momentul acela (uz temporal). – 2. În acest caz (uz consecutiv). – Var. atunce(a). Mr. atumțea, megl. tunțea, istr. (a)tunț. Lat. *ad tunc ce (Philippide, Principii, 92; Crețu, 377; Pușcariu 164; Densusianu, Hlr., 171; Candrea-Dens., 112; DAR). În lat. tîrzie apare compusul ad tunc, de unde v. ven. toncha, cat. adonchs, sp. (en)tonces, v. port. entom (› port. então). – Compară atunceși, adv. (înv., în momentul acela).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
atúnci/atúncea adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
de atúnci/de atúncea prep. + adv. (tempo lent)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
de pe atúnci prep. + adv. (tempo lent)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
de pe-atúnci prep. + adv. (tempo rapid)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pe atúnci/pe atúncea prep. + adv. (tempo lent)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pe-atúnci/pe-atúncea prep. + adv. (tempo rapid)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
atúncea (ea dift.) și atúncĭ adv. (lat. pop. ad tunc, attuncce, d. ad, la, și tunc, atuncĭ; sp. entonces). În acel timp (trecut orĭ viitor): Unde eraĭ atuncĭ? Ce veĭ face atuncĭ? În acest caz: dacă e așa, atuncĭ îmĭ pare bine. Pe atuncĭ, în acel timp maĭ depărtat, în vremea aceĭa.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink