AUDITÓR, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditeur, lat. auditor, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUDITÓR, -OÁRE s.m. și f., adj. (Cel) care ascultă un curs, o conferință etc.; ascultător. [Cf. fr. auditeur, lat. auditor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUDITÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care audiază un curs, o conferință etc.; ascultător. (< fr. auditeur, lat. auditor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUDITÓR, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător. [Pr.: a-u-] – Fr. auditeur (lat. lit. auditor, -oris).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AUDITÓR s. v. ascultător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
auditór s. m. (persoană), adj. m. (sil. a-u-), pl. auditóri; f. sg. și pl. auditoáre, g.-d. sg. art. auditoárei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
auditór, -oáre s. (lat. auditor). Care aude (ascultă) un discurs orĭ un curs: auditoriĭ unuĭ profesor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AUDITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care ascultă un curs, o conferință; un concert; ascultător. [Sil. a-u-] /<fr. auditoire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink