AÚLIC, -Ă, aulici, -ce, adj. Care aparține curții unui suveran, privitor la curtea unui suveran. – Din lat. aulicus, fr. aulique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AÚLIC s.n. Tribunal suprem în vechiul imperiu german. [Pron. a-u-. / < lat. aulicus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AÚLIC2, -Ă adj. de curte; rafinat, elegant. ♦ consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ – sfetnic la curtea Habsburgilor. (< fr. aulique, lat. aulicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AÚLIC1 s. n. tribunal suprem al vechiului Imperiu German. (< lat. aulicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
aúlic adj. m., pl. aúlici; f. sg. aúlică, pl. aúlice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aúlic, -ă adj. (vgr. aulikós). Al curțiĭ suverane. Consilier aulic (în vechea Germanie și Austrie), titlu de mare distincțiune acordat înalților funcționarĭ și profesorilor. – Maĭ corect ar fi áŭlic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AÚLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de curtea unui suveran; de la curtea unui suveran. /<lat. aulicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink