AUREOMICÍNĂ s. f. Substanță chimică de origine vegetală, care se prezintă sub formă de pulbere cristalină, gălbuie, cu gust amar, puțin solubilă în apă, folosită ca antibiotic. [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréomycine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUREOMICÍNĂ f. Substanță chimică sub formă de pulbere galbenă-aurie folosită ca antibiotic. /<fr. auréomycine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AUREOMICÍNĂ s.f. Substanță cristalină, galbenă-aurie, folosită ca antibiotic. [Pron. a-u-re-o-. / < fr. auréomycine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUREOMICÍNĂ s. f. substanță cristalină, galbenă-aurie, folosită ca antibiotic; biomicină. (< fr. auréomycine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
aureomicínă s. f. (sil. a-u-re-o-), g.-d. art. aureomicínei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink