AURĂRÍE, aurării, s. f. 1. Obiecte de aur (1). 2. (Pop.) Mină de aur (1). [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -ărie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AURĂRÍE, aurării, s. f. 1. Obiecte de aur. 2. (Pop.) Mină de aur. [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -ărie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AURĂRÍE s. aurărime. (S-a găsit la el multă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
aurăríe s. f. (sil. a-u-), art. aurăría, g.-d. art. aurăríei; pl. aurăríi, art. aurăríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aurăríe f. (d. aur). Cantitate de aur, lucrurĭ de aur.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AURĂRÍE ~i f. 1) Obiecte de aur. 2) pop. Loc de unde se scoate aurul. /aur + suf. ~ărie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink