AUSTRIÁC, -Ă, austrieci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Austriei sau populației ei, privitor la Austria sau la populația ei. [Pr.: a-us-tri-ac] – Din it. austriaco, lat. austriacus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUSTRIÁC, -Ă, austrieci, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Austriei sau populației ei, privitor la Austria sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei. [Pr.: a-us-tri-ac] – It. austriaco (lat. lit. austriacus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
austriác (austriácă), adj. – Din Austria. Lat. modernă austriacus (sec. XVII). – Der. austriac, s. m. Expresia fam. supus austriac (persoană care se face că nu pricepe) vine de la regimul de excepție care se aplica în Principate, la începutul sec. XIX, evreilor, cetățeni ai imperiului; cf. tîrtan.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
austriác s. m., adj. m. (sil. a-us-tri-ac), pl. austriéci (sil. -tri-eci); f. sg. austriácă, g.-d. art. austriécei, pl. austriéce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
austriác, -ă s. și adj., pl. iecĭ, iece (it. Austriaco; mlat. Austriacus; ung. Osztrák). Din Austria.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AUSTRIÁC1 ~că (~ci, ~ce) Care aparține Austriei sau populației din Austria. [Sil. a-us-tri-ac] /<lat. austriacus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AUSTRIÁC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei sau este originară din Austria. [Sil. a-us-tri-ac] /<lat. Austriacus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink