AUTARHÍE, (2) autarhii, s. f. 1. Politică prin care se tinde spre crearea unei economii naționale închise, izolate de economia altor țări. 2. (Rar) Stat care practică autarhia (1); stare de autoizolare economică a unui stat. [Pr.: a-u-] – Din fr. autarchie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTARHÍE f. Politică de izolare economică a unei țări sau a unei regiuni. /<it. autarchia, fr. autarchie, gr. autarkeia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AUTARHÍE s.f. 1. Situația unui stat, a unei națiuni care își satisface nevoile economice prin propriile-i puteri, fără import sau ajutor străin. ♦ Stat care se află în această situație. 2. (În școala cinicilor) Independența indivizilor față de toate convențiile sociale, considerate ca străine naturii. [Pron. a-u-, gen. -iei. / < it. autarchia, cf. fr. autarcie < gr. autarkeia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTARHÍE s. f. 1. (în școala cinicilor) independența indivizilor de toate convențiile sociale, considerate ca străine naturii. 2. politică de izolare a unui stat care își satisface nevoile economice prin propriile-i puteri. (< fr. autarchie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTARHÍE, (2) autarhii, s. f. 1. Politică economică prin care un stat încearcă să-și producă singur toate bunurile de consum. 2. (Rar) Stat care practică autarhia (1). [Pr.: a-u-] – După fr. autarchie (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
autarhíe s. f. (sil. a-; mf. -ut-), art. autarhía, g.-d. art. autarhíei; (state) pl. autarhíi, art. autarhíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
aŭtarkíe f. (vgr. autárkeia, d. autós, însumĭ, și arkéo, îmĭ ajung, mi-s destul. Ob. ar trebuĭ să fie -cie). Independență economică (adică să n´aĭ nevoĭe de a importa). – Fals -arhíe, după eparhie ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink