AUTOACUZÁȚIE, autoacuzații, s. f. (Rar) Autoacuzare. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. auto-accusation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOACUZÁȚIE s. f. autoacuzare. ◊ formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare. (< fr. auto-accusation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
autoacuzáție s. f. (sil. a-u-to-a-), pl. autoacuzáții
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink