AUTOBIOGRAFÍE, autobiografii, s. f. Expunere orală sau scrisă a vieții unei persoane făcute de ea însăși. ♦ Operă literară aparținând genului epic, în care autorul își povestește viața. [Pr.: a-u-to-bi-o-] – Din fr. autobiographie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOBIOGRAFÍE s.f. Biografie a unei persoane, scrisă de ea însăși. ♦ Scriere literară în care autorul își povestește viața. [Gen. -iei. / cf. it. autobiografia, fr. autobiographie, rus. avtobiografia < gr. autos – însuși, bios – viață, graphein – a scrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOBIOGRAFÍE s. f. 1. biografie a unei persoane, scrisă de ea însăși. 2. scriere literară în care autorul își povestește viața. (< fr. autobiographie, rus. avtabiografiia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOBIOGRAFÍE, autobiografii, s. f. Biografie pe care o persoană și-o scrie ea însăși; datele esențiale din viața unei persoane, scrise de ea însăți. ♦ Compunere literară (în proză) în care autorul își povestește propria sa viață. [Pr.: a-u-to-bi-o-] – După fr. autobiographie (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
autobiografíe s. f. (sil. a-u-) → grafie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
autobiografíe f. (auto- și biografie). Biografia ta făcută chear [!] de tine.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AUTOBIOGRAFÍE ~i f. 1) Biografie a unei persoane scrisă de ea însăși. 2) Lucrare literară în care autorul își descrie viața. [G.-D. autobiografiei; Sil. a-u-to-bi-o-gra-] /<it. autobiografia, fr. autobiographie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink