AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, folosit la transportul în comun al unui număr mare de persoane. [Pr.: a-u- – Var.: autobús s. n.] – Din fr. autobus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOBÚZ s.n. Autovehicul închis, folosit pentru transportul în comun al pasagerilor. [Cf. germ. Autobus, fr. autobus < auto(mobile-omni)bus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOBÚZ s. n. autovehicul închis care asigură transportul în comun. (< fr. autobus, germ. Autobus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, suspendat pe șase până la zece roți pneumatice, întrebuințat pentru transportul urban sau interurban în comun al unui număr mare de pasageri. [Pr.: a-u-. – Var.: autobús s. n.] – După fr. autobus.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
autobúz s. n. (sil. a-u-), pl. autobúze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AUTOBÚZ ~e n. Autovehicul cu caroseria închisă, folosit pentru transportul în comun al pasagerilor. /<germ. Autobus, fr. autobus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink