AUTOCEFÁL, -Ă, autocefali, -e, adj. Care se bucură de autocefalie. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocéphale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOCEFÁL, -Ă adj. (Despre biserica ortodoxă) Care se conduce singur; independent, neatârnat. [< fr. autocéfale, cf. gr. autos – însuși, kephale – cap].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOCEFÁL, -Ă adj. care se bucură de autocefalie. (< fr. autocéphale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOCEFÁL, -Ă, autocefali, -e, adj. (Despre forma de organizare a bisericii ortodoxe) Care se conduce singur. – După fr. autocéphale (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AUTOCEFÁL adj. (BIS.) independent, neatârnat. (Biserica ortodoxă română este ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
autocefál adj. m. (sil. a-u-), pl. autocefáli; f. sg. autocefálă, pl. autocefále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
autocéfal și -ál, -ă adj. (vgr. autokéfalos, d. autós, însușĭ, și kephalé, cap). Independent (față de străinătate): biserica românească e autocefală de la 1885.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AUTOCEFÁL ~ă (~i, ~e) (despre biserica ortodoxă) Care ține de autocefalie; propriu autocefaliei. /<fr. autocéphale
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink