Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
AUTOCONSERVÁRE s. f. Faptul de a se autoconserva. [Pr.: a-u-] – V. autoconserva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOCONSERVÁRE s.f. Acțiunea de a se autoconserva și rezultatul ei. [< autoconserva].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOCONSERVÁRE s. f. Faptul de a se autoconserva; menținere sau apărare a vieții proprii.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
autoconserváre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoconservării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AUTOCONSERVÁ, autoconsérv, vb. I. Refl. A-și menține, a-și apăra propria viață. [Pr.: a-u-] – Auto1- + conserva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOCONSERVÁ vb. I. refl. A-și menține, a-și conserva propria ființă. [< auto1- + conserva].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOCONSERVÁ vb. refl. a-și conserva propria ființă. (< auto1- + conserva)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOCONSERVÁ, autoconsérv, vb. I. Refl. A-și menține, a-și apăra propria viață. – Din auto1- + conserva.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
autoconservá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. autoconsérv, 3 sg. și pl. autoconsérvă, 1 pl. autoconservăm
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink