AUTOCÓRĂ, autocore, s. f., adj. (Plantă) care își împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor. [Pr.: a-u-] – Din germ. Autochore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOCÓRĂ adj., s. f. (plantă) ale cărei semințe se răspândesc fără intervenția factorilor externi. (< fr. autochore)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
autocóră s. f., adj. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autocórei; pl. autocóre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
AUTOCÓRĂ ~e f. Plantă care își împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor. /<fr. autochore, germ. Autochore
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AUTOCÓR, -Ă adj., s.f. (Plantă) care împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor. [Cf. fr. autochore, it. autocoro].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink