AUTOCRAȚÍE, (2) autocrații, s. f. 1. Formă de guvernare în care întreaga putere a statului e concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism. 2. Stat care are forma de guvernare descrisă mai sus. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocratie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOCRAȚÍE s.f. Formă de guvernământ în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane, neîngrădită în exercitarea ei de nici o lege; tiranie, absolutism. ♦ Stat, guvernare care are forma de mai sus. [Pron. -a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / cf. fr. autocratie, it. autocrazia < gr. autokrateia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOCRAȚÍE s. f. 1. formă de guvernare în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism. 2. stat cu o asemenea formă de guvernare. (< fr. autocratie, gr. autokrateia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOCRAȚÍE, (2) autocrații, s. f. 1. Formă de guvernare în care toate puterile statului sunt concentrate în mâna unei singure persoane, care exercită o putere absolută, despotică, nesocotind interesele și voința poporului. 2. Stat care are forma de guvernare descrisă mai sus. [Pr.: a-u-] – După fr. autocratie (< gr.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AUTOCRAȚÍE s. v. absolutism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
autocrațíe s. f. (sil. a-u-to-cra-), art. autocrațía, g.-d. art. autocrațíei; (state) pl. autocrațíi, art. autocrațíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
autocrațíe f. (vgr. autokráteia). Guvernament absolut al unuĭ suveran.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AUTOCRAȚÍE ~i f. 1) Formă de guvernământ în care puterea este concentrată în mâna unei singure persoane; absolutism. 2) Stat cu asemenea formă de guvernământ. [G.-D. autocrației; Sil. a-u-to-cra-] /<fr. autocratie, it. autocrazia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink