Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: autocritic (adjectiv) , autocritica (verb)   
AUTOCRÍTIC, -Ă, autocritici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Analiză critică a activității și comportării proprii, care constituie o metodă de bază în acțiunea de îmbunătățire a muncii și de educare comunistă a oamenilor muncii. 2. Adj. Făcut pe bază de autocritică, pătruns de spiritul autocriticii; de autocritică. [Pr.: a-u-] – Auto1- + critic(ă) (sensul 1 după rus. samokritika).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AUTOCRÍTIC, -Ă adj. Bazat pe autocritică, pătruns de spiritul autocriticii. [Cf. fr. autocritique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOCRÍTIC, -Ă I. adj. bazat pe autocritică. II. s. f. analiză critică a propriei activități. (< fr. autocritique, după rus. samokritika)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
AUTOCRÍTIC, -Ă, autocritici, -e, adj. Făcut pe bază de autocritică, pătruns de spiritul autocriticii; de autocritică. – Din auto1- + critic.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
autocrític adj. (sil. a-u-to-cri-) → critic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
autocrític, -ă adj. (auto- și critic). De autocritică. S. f., pl. ĭ și e. Critică pe care țĭ-o facĭ singur.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
AUTOCRÍTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de autocritică; propriu autocriticii. În spirit ~. /auto + critic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
AUTOCRITICÁ vb. I. refl. A se critica pe sine însuși. [Cf. fr. s'autocritiquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
AUTOCRITICÁ vb. refl. a se critica pe sine însuși. (< fr. sáutocritiquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
autocriticá vb. → critica
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)